Tudorisme de vacanță

Cățoaică

Ce frumos păsăresc ciripelele astea!

Reclame

Turdene de vacanța

Suntem in salina Turda, eu și băieții mici, și jucam tabinet. Am câștigat eu, așa că mă bucur sonor. Tudor zice: nu te mai lauda! Că tu o sa mori înaintea noastră. Tu ai deja 35 de ani, iar eu am doar 5.

Joc spânzurătoarea cu Rareș, trebuie sa ghicesc cuvântul lui. Care este CORVUS.

Tânăr și plin de duh

Tudor: vreau branzica și castravete nemurat.

Citim Erus și Valea Generozității. Și ajungem la momentul in care Erus are 3 morcovi pe care trebuie sa ii împartă cu ceilalți 3 concurenți la Jocurile Generozității. Morcovii le vor face vederea suficient de bună încât să vadă chiar și în întunericul profund din Peștera in care urmează să intre. Cum împărți 3 morcovi la 4 persoane? Și-l întreb pe Tudor: tu, daca erai in locul lui Erus, cui îi dădeau morcovii? Aaa, pai leopardului, bufnitei și prințesei Roua. Pai și tu cum te descurcai in peșteră? Îl întreb. Ei, aprindeam o lanternă. Că aș fi avut o lanternă la mine, rade el mânzește.

Today

O sută șaizeci de lei pentru dreptul de a plânge asistat timp de o ora pe o canapea anonima. Și pentru dreptul de a nu incasa un mesaj toxic pe tema asta.

Everything was beautiful and nothing hurt.

In cadă

Rareș, în poziție de meditație: uite, meditez. Hei, Dumnezeu, vrei sa ne uitam la fotbal împreună?

noutăți

și vechități, cum ar spune ăștia mici.

Rareș, când îi povesteam (încercând să-l conving să nu mai încerce să-și strângă vreun coleg de gât) despre școala de corecție, comentează: Școala de colecție? Nu, măi Rareș, școala de corecție, ca să-ți corectezi comportamentul. Aaa, zice, credeam că e școala care colecționează copii….

Tudor îmi cere dimineață o bluză ”negroasă”.

… și mai notez când îmi amintesc.

Când eram eu tinerică îmi închipuiam că atunci când devii Om Mare ești cu totul altfel decât la 20 de ani. Că Oamenii Mari sunt așaa, extraordinar de eficienți, de ordonați, de capabili să-și controleze reacțiile, că pe măsură ce înaintezi în vârstă ești tot mai serios, mai capabil să te concentrezi, ce mai! Un ideal. Că Oamenii Mari nu se mai ceartă pentru că au învățat deja să își exprime emoțiile și să le înțeleagă pe ale celorlalți. Că nu-și mai rătăcesc lucrurile. Că nu mai rătăcesc drumul, fie el concret, fie el metaforic.

Ei bine… la aproape 35 de ani și după 2 copii cred că m-am lămurit: nu există așa ceva. This is as good as it gets. Oamenii nu se fac mai înțelepți, mai eficienți, mai frumoși pe dinăuntru, mai temperați. No, sir! Nu că nu se fac oamenii, în general – nu mă fac nici eu! Asta sunt, mai Mare de atât nu mă fac. Și ăsta nu știu dacă e neapărat un lucru rău… Cheful de hlizeală nu trece, au contraire. Nu-mi pasă mai mult de ceilalți.

În ordinea indiciilor:

  • azi mi-am găsit portofelul în frigider. Da, eu îl pusesem acolo.
  • Din 8 cărți venite la cea mai recentă comandă… 4 sunt Harry Potter.
  • azi m-a învățat copilul meu cel mare să joc tabinet.
  • port chiloți cu faruri marine.

Hai să trăim! și Hai, să trăim! 😉

și niște muzică bună și nouă să ascultăm: https://www.youtube.com/watch?v=R1TSiB9OuVM

și https://www.youtube.com/watch?v=aJg4OJxp-co

 

Supărare

Tudor, supărat, se uită la mine in timp ce așteptam sa vina liftul.

Mă uit la scrisul de pe geaca ta. Nu mă uit la tine, că sunt supărat pe tine! ( Și mustăcește a zâmbet, straduindu-se să nu-mi arate prea multa simpatie)

Blog la WordPress.com.

SUS ↑