Trebuia sa fie un comentariu, da' era prea mult de scris, si…

… si a devenit insemnare. Ma uitam la comentariile insemnaricii
dinainte si cugetam ceva de genul ‘ce sa fac, mai dragelor, (si
dragilor), daca stau sa ma gindesc bine, cu voi am crescut.”. Adica de
la voi am aflat de unele: carti, mincaruri, parfumuri, muzici, locuri,
glumitze, si tot asa… Cind am auzit ca se muta brasovenii cu saci de
carti cu tot, mi-a trecut prin cap, intre alte ginduri, si ‘hip hip! se
muta colectia de japanezi mai aproape!’.(By the way, imi pare tare rau
sa aud ca tantzicu’ e bolnavior. Insanatosire grabnica!). Si azi,
perseverenta mi-a fost rasplatita: am gasit un ‘Late harvest’ solitar,
pe raft. Si-as putea continua mult si bine cu mici bucurii d’astea.

    As putea spune si eu, cum spunea Rushdie, ca de-a
lungul vremii mi-am gasit mai multi tati si mai multe mame. Si e
tareeee bine. Multzam mult.

For you, I am a chrysanthemum

 „Fiecare noapte este o mica moarte. In fiecare dimineata astept ca viata sa
intre fara sa bata la usa, sa-si scoata rochia printr-o simpla miscare a soldurilor
si sa se culce cu mine”. Asta la pagina 23. in ‘Insula altuia’, a lui Jacques
Perry. Mult, tare mult imi place, pina unde am cetit, cel putin.