risky note

Printre refrenele ultimelor luni se numara si „Vreau un copil cu
tine”. Auzit de la persoane/personaje mai vechi sau mai noi, mai
cunoscute sau mai putin cunoscute, mai in gluma sau mai in serios,
insotit sau nu de pronosticuri – cum ar arata si a cui minte ar avea-o,
cine l-ar creste si de ce, si tot asa… Sunt incintata si intristata.

Si mai vine si Andreea Demirgian
cu povestile ei despre Irina, ingaduindu-ne sa tragem cu ochiul la
bucuriile ei legate de micutza, si … nu stiu, imi trezeste
sentimentul ala ca ceva nu e in regula, ca …. in fine, greu mai e sa
ne echilibram dorintele cu lumea reala.

Ei, probabil ca primavara e de vina, multi dintre cei din jurul meu
spun ca se simt ciudat, reactioneaza ciudat… sucit anotimp. Probabil
ca si din cauza lui nu mai am eu somn, iar in rarele ocazii cind din
afara s-ar crede ca dorm, eu de fapt fac o multime de alte lucruri…
conduc, glumesc cu cite-un prof, seduc personaje inventate sau doar
ajustate, ma auto-pisicanalizez…. trepidez. Dar…. e bine.