Turte

In Ajunul Craciunului, in Moldova – dupa umila mea stiinta, da’ poate si in alte parti – se pregatesc turte.
„Turte”, adica un soi de prajitura – desi numele e poate prea pretentios pentru rezultatul final – careia bunica Viorica ii spune, cum descoperii azi, „tort calugaresc”. Voiam sa povestesc ‘ce’ sint turtele, da’ cred ca mai bine spun cum se fac, si hotaraste cine-o citi ce sint…
 
Se intind foi, dintr-un aluat extrem de simplu, facut din apa, faina si sare. Secretul e ca foile sa fie subtiri, cit mai subtiri – cu cit mai ‘transparente’, cu atit mai bine (sau cu atit mai vrednica e gospodina). Si foile astea se coc pe plita, pina devin crocante, sfarimicioase. Forma sub care se prezinta e cea de patrate chinuite, cu latura de aproximativ cinspe centimetri, unele cu zone usor arse, unele pe jumatate ‘compromise’, etc.
Se pregateste un amestec din: zahar, nuca macinata, coaja de lamaie rasa si, eventual, coaja de portocala rasa. Cu atentie, sa fie bine omogenizat. Din cite am auzit, se mai poate prepara si folosind seminte (parca de floarea soarelui), dar n-am avut ocazia sa gust si varianta asta.
Se mai pregateste un sirop din apa, zahar si arome (esenta de rom or else). De preferat e sa fie cit mai dulce – cantitatea de zahar poate fi egala cu cea de apa. Siropul respectiv se mentine fierbinte.
S-apoi incepe aranjarea lor, de preferat intr-o tava mai inalta, ca sa aiba unde sa se scurga siropul. Se face asa: foile se inmoaie, fiecare in parte, in sirop, se intinde un rind de foi insiropate, apoi unul din amestecul de nuca si coaja rasa, apoi iar foi insiropate, iar amestec, si tot asa, pina se termina. La final, daca a mai ramas sirop, se poate turna peste. Pentru servire pot fi taiate in ‘cuburi’, si se pot minca ori cu furculita, ori cu mina – procedeu lipicios si poate dezagreabil pentru unii.

Mie-mi plac mult, le maninc intotdeauna cu placere, si le compar mereu pe-ale mamei cu ale altor gospodine. Dar ale mamei sint intotdeauna cele mai aromate 🙂 . Sint ‘de post’, deci potrivite pentru eventualii pofticiosi care tin la traditia asta, si din cite stiu au si valoare de simbol al scutecelor pruncului Iisus.

 
 *********
 
Totally off-topic: de vreo luna tot traiesc cu bizarul sentiment ca vine Pastele, si nu Craciunul. Iar azi abia-abia m-am abtinut sa nu salut cu ‘Hristos a inviat!’. Nu pricep de ce, e ciudat rau… 
Anunțuri

4 gânduri despre „Turte

Adăugă-le pe ale tale

  1. Si eu am avut de gand sa scriu despre ‘turte’ sau ‘scutecele domnului’.Cand eram copil, abia asteptam sa treaca popa cu ‘ajunul’, pentru ca ele puteau fi atacate doar dupa ce erau sfintite. Bineinteles, mai lingeam ceva blide si in timpul fabricatiei.Si tot asa, faceam comparatie intre cele de acasa si cele din vecini.Tot cele de acasa erau cele mai bune.N-am mai mancat de multa vreme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: