carrera rapida

Simbata am fost sa-mi plimb singuratatea. S-o alatur unei
singuratati mai lungi si mai reci: a marii. Sa ma-nsir pe drum,
imboldita de-un dordeduca adinc si vechi. Si greu satiabil. S-o mai
salut o data pe coana mare, asa cum ii promisesem la-nceput de an. Sa
fac o temenea si Batrinei Doamne, cu care ma vad prea rar, s’al carei
prag nu l-am trecut in anul care s-a scurs.
Am facut toate astea, s’am mai descoperit citeva lucruri. De exemplu,
cum e sa fac poze alb-negru sau sepia fara sa am Minolta setata special
pentru asta. O lume cu infinite nuante de gri, aspra si fara contururi
clare. Cum e sa-ti inghete instant degetele pe aparat, sa-nceapa apoi
sa te doara, de parca ti le-ai fi oparit. Am invatat ca cele mai
interesante cadre sint intotdeauna in directia opusa celei din care
bate vintul, asa ca, invariabil, obiectivul se va umple de
fulgi/picaturi. Si-o sa ai parte de-un viguros tratament facial cu ace
de gheata. S’am mai aflat cum se transforma doi pasageri in doi Michael
Flatley mici, tropaind pe linga o masina inchisa cita vreme
chaufeuritsa e ocupata cu pozatul unor ierburi inzapezite. Am primit
prima zambila a anului (dupa ce, cu vreo doua saptamani in urma, ma
trezisem intr-o dimineata rece cu parfum de zambila in nari, absolut
nejustificat) si m-am bucurat sa revad, vorba cintecului, ‘prieten
drag’.

Mi-a placut. Abia astept sa ma insir iar la drum ca sa vad un cot de Dunare in care sta cuibarita o insula, sa ma sparii de maricica clocotinda si sa caut inghetata in meniul restaurantului care vara are o terasa tare faina. Calatorului ii sade bine cu drumul.

Anunțuri

3 gânduri despre „carrera rapida

Adăugă-le pe ale tale

  1. caci numai drumul spre casa poate fi drept, drumul spre’nainte nu

    uneori si drumul spre casa il poti uita(asemeni lui Hansel si a Gretei), daca te afunzi mult prea adanc in viitor cu dorinta de a te gasi printre ceilalti. in fine, pot scrie foiarte multe despre drum, eu insumi fiind un calator, care nu va gasi niciodata acasa, dar acesta este destinul celui care se cauta in lume, in loc de a se cauta in sine, celui care are nevoie de o cineva pentru a se gasi, in loc sa se caute in singuratatea muntelui… si de ce dracu scriu toate astea aici? la tine? ma iarta, este de la drum

  2. drumul drept catre casa parintilor,
    catre casa in care m-am nascut,
    catre casa unde am copilarit,
    catre casa unde am facut ochi

    dar aceea a fost casa parintilor mei, acasa mea fiind acolo unde inima mea isi va gasi linistea alaturi de alta inima

    si ce prostii pot sa mai spun 🙂 sorry, de la „acasa”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: